.JPG)
Cand credeam ca suprematia imperiului Disney se clatina, am descoperit ultima lor campanie de promovare. Pregatiti-va pentru magie :) .
luni, 23 iunie 2008
vineri, 20 iunie 2008
Pentru diminetile fara chef de viata
Terapie demonstrata. Fara E-uri, fara pastile inutile, fara "minerale si cristale marine", fara preturi exorbitante.
sâmbătă, 14 iunie 2008
Oldies
Vama Veche - Vara Asta
Asculta mai multe audio Muzica »
Vama Veche - V.S.T.
Asculta mai multe audio Muzica »
sâmbătă, 7 iunie 2008
Pilde si invataturi
O somitate in domeniu, un om trecut prin toate, un "trendsettler" al perioadei postdecembriste, o personalitate iubita si urata deopotriva, dar cu o putere de convingere extraordinara, un orator desavarsit. Am incercat sa surprindem cat mai bine geniul acestui personaj, prin sfaturile sale inconfundabile. Uzzi va baga in perfuzzi :
1.
"Ma aflu I I I I n tr tr tr tr ea ea ba fa fa fa ra ra adversar" - cand nu stii ce sa mai spui, lungeste cat poti un cuvant.Nu de alta, da' trebuie sa respecti masura.
2.
La inmormantarea ta.
Nu arati prea bine
Plange maicata." - melodia s-a vrut o trezire la realitate a pustanilor care vor sa fie smecheri de cartier.Aici ii sfatuieste ca inainte sa moara , sa gaseasca si ei pe cineva care sa ii aranjeze bine in sicriu, ca poate asa nu mai plange mama.
5.
"Ce cacat iti zic,
Din partea mea sa mori" - metoda eficienta de a elimina concurenta din cartier.
6.
"Pula
Si cum fiecare Sfarsit ar trebui sa fie orgasmic :
7. "muie dupa muie dupa muie prin gaoaza" - inca incerc sa aflu esenta acestei expresii...
Va las sa contemplati in liniste ...
1.
"Ma aflu I I I I n tr tr tr tr ea ea ba fa fa fa ra ra adversar" - cand nu stii ce sa mai spui, lungeste cat poti un cuvant.Nu de alta, da' trebuie sa respecti masura.
2.
"In club,club in club
A-nceput paranghelia,personal
Tot ce vreau sa zic:G-Yeah,G-Yeah! " - o concluzie CLARA, nu cred ca e nevoie de vreun comentariu.
3.
"
Si vezi ce faci,
Sa nu faci tot ce vezi,ca vezi" - maiestrie indiscutabila.
4.
La inmormantarea ta.
Nu arati prea bine
Plange maicata." - melodia s-a vrut o trezire la realitate a pustanilor care vor sa fie smecheri de cartier.Aici ii sfatuieste ca inainte sa moara , sa gaseasca si ei pe cineva care sa ii aranjeze bine in sicriu, ca poate asa nu mai plange mama.
5.
"Ce cacat iti zic,
Din partea mea sa mori" - metoda eficienta de a elimina concurenta din cartier.
6.
"
Si cum fiecare Sfarsit ar trebui sa fie orgasmic :
7. "muie dupa muie dupa muie prin gaoaza" - inca incerc sa aflu esenta acestei expresii...
Va las sa contemplati in liniste ...
Ce magnitudinea mea...
Un el si doi de ea intr-un maxi taxi ce stationa la "metro".
Pe langa ei trece un 'Meleu'.
el : "fa, ce q7 frumos. d-asta o sa imi iau si eu, ti-am zis."
ea : "e bos rau. asa pa alb cum arata."
timpul trece, meleu nu gaseste loc de parcare si mai trece o data pe langa ei.
el : "ia uite fa, inca un q7."
ea : "moama, da' ce seamana cu celalalt."
el : "auzi fa, da' ala nu e Petrica de pe trotuar? PETRICAAA"
toti 3 : "petricaaaaa" (da, a tipat si muta nr. 2 )
meleu opreste fix in dreptul saracului Petrica.
el : "fa, unde a disparut Petrica?"
ea : " e dupa MAGNITUDINEA aluia."
el : "auzi fa proasto, tu stii ce e magnitudinea?"
ea : "cum sa nu. vine da la Magnat."
copyright M$
Pe langa ei trece un 'Meleu'.
el : "fa, ce q7 frumos. d-asta o sa imi iau si eu, ti-am zis."
ea : "e bos rau. asa pa alb cum arata."
timpul trece, meleu nu gaseste loc de parcare si mai trece o data pe langa ei.
el : "ia uite fa, inca un q7."
ea : "moama, da' ce seamana cu celalalt."
el : "auzi fa, da' ala nu e Petrica de pe trotuar? PETRICAAA"
toti 3 : "petricaaaaa" (da, a tipat si muta nr. 2 )
meleu opreste fix in dreptul saracului Petrica.
el : "fa, unde a disparut Petrica?"
ea : " e dupa MAGNITUDINEA aluia."
el : "auzi fa proasto, tu stii ce e magnitudinea?"
ea : "cum sa nu. vine da la Magnat."
copyright M$
vineri, 6 iunie 2008
joi, 5 iunie 2008
E-motiv
Mergand pe sistemul "da' cu blonda ce aveti?" "vezi, ti-am spus ca nimanui nu-i pasa de 1 milion de evrei" ,de ceva timp incoace poporu' a descoperit un nou subiect interminabil, un nou mod de a-si canaliza ura si rautatea, un nou motiv de a fi cinic.De cand a avut loc un "accident" in Romania ce a implicat un copil, toata lumea a inebunit.motivul?
Emo.
Personal, nu ma intereseaza subiectul si nici nu o sa comentez in vreun fel "comunitatea" lor. Dar vreau sa aduc in discutie 2 lucruri.
Primul este : rapiditatea cu care se extinde un subiect atunci cand e vorba de "caterin ca" . Deja vad poezii "caterinca" pe tema emo, astept in urmatoarele zile si o melodie pe acelasi subiect. Nu inteleg ce e asa distractiv in toate versurile respective si nici nu vad de ce as acorda atata atentie subiectului.
Noi romanii avem mentalitatea asta veche de cand lumea, hai sa facem misto de toti.
Mai ales de cei care nu merita. Inca nu realizam ca bagand in seama pe cineva, ii facem un bine.
Initial nu am vrut sa vorbesc despre emo. Nu ma intereseaza subiectul si e treaba lor ce fac.
Dar nu pot sa inteleg de ce nu s-a format aceeasi idee si in alte cazuri de sinucidere.
Moare unul care avea freza neagra peste ochi- "ce prost. da-l in cacat"
Moare unul care avea o relatie cu profesoara- "vaaai, ce tragedie..."
Pai stai putin ,nu s-au sinucis amandoi??? Sau unul era orbit de iubire, deci a avut motiv intemeiat?
Si ca si cand s-au terminat toate problemele noastre, ca si cand nu mai avem nimic de comentat, ne oprim si vorbim despre emo. Deja s-a format un trend. Ori esti cu ei ori impotriva lor. "cum naiba poti sa nu-i urasti. nenorocitii ! auzi la ei, isi permit sa faca ce vor cu viata lor. da' nu-i normal fata, nu e normal"
"hai fata sa ne vopsim blonde, sa nu ne ia lumea drept emo-iste."
Am descoperit totusi un avantaj.Odata cu propagarea subiectului, ma astept sa dispara moda bretonului si freza tip "cleopatra" din mall-urile bucurestene.
Deja e la moda cuvantul.
Daca vrei sa jignesti pe cineva, spune-i doar "emo ce esti."
Si uite asa mai gasim un motiv sa uitam de toate problemele noastre zilnice, un subiect pe care sa il comentezi luni intregi la bere-suc-parc, un motiv sa mai batem pe cineva, o metoda prin care sa scoatem geniul eminescian de la pastrare.
Cel mai simplu ar fi sa ii lasam in pace.
Al 2-lea motiv pentru care scriu postul acesta se refera la ideea gresita ca "muzica le determina actiunile". Fals. De curiozitate am ascultat Cinema Bizzare si femeile-barbati Tokio Hotel. Si o sa dau doar 2 exemple de melodii ale lor :
Don't Jump
Live every second.
CE vrei mai clar de atat? pana si ei iti spun sa nu te arunci.
Iar legat de My Chemical Romance, stiu o gramada de persoane care asculta ,inclusiv eu. Si n-am simtit pana acum nevoia sa sar de la balcon.
Si acum ,sa fim seriosi. Daca era vreo boaba de adevar in ideea ca "muzica te influenteaza" inseamna ca toti cei care au ascultat "Stairway to heaven" ar trebui sa fie satanisti pana acum, ca doar are mesaj subliminal.
Trezirea oameni buni!
Emo.
Personal, nu ma intereseaza subiectul si nici nu o sa comentez in vreun fel "comunitatea" lor. Dar vreau sa aduc in discutie 2 lucruri.
Primul este : rapiditatea cu care se extinde un subiect atunci cand e vorba de "caterin ca" . Deja vad poezii "caterinca" pe tema emo, astept in urmatoarele zile si o melodie pe acelasi subiect. Nu inteleg ce e asa distractiv in toate versurile respective si nici nu vad de ce as acorda atata atentie subiectului.
Noi romanii avem mentalitatea asta veche de cand lumea, hai sa facem misto de toti.
Mai ales de cei care nu merita. Inca nu realizam ca bagand in seama pe cineva, ii facem un bine.
Initial nu am vrut sa vorbesc despre emo. Nu ma intereseaza subiectul si e treaba lor ce fac.
Dar nu pot sa inteleg de ce nu s-a format aceeasi idee si in alte cazuri de sinucidere.
Moare unul care avea freza neagra peste ochi- "ce prost. da-l in cacat"
Moare unul care avea o relatie cu profesoara- "vaaai, ce tragedie..."
Pai stai putin ,nu s-au sinucis amandoi??? Sau unul era orbit de iubire, deci a avut motiv intemeiat?
Si ca si cand s-au terminat toate problemele noastre, ca si cand nu mai avem nimic de comentat, ne oprim si vorbim despre emo. Deja s-a format un trend. Ori esti cu ei ori impotriva lor. "cum naiba poti sa nu-i urasti. nenorocitii ! auzi la ei, isi permit sa faca ce vor cu viata lor. da' nu-i normal fata, nu e normal"
"hai fata sa ne vopsim blonde, sa nu ne ia lumea drept emo-iste."
Am descoperit totusi un avantaj.Odata cu propagarea subiectului, ma astept sa dispara moda bretonului si freza tip "cleopatra" din mall-urile bucurestene.
Deja e la moda cuvantul.
Daca vrei sa jignesti pe cineva, spune-i doar "emo ce esti."
Si uite asa mai gasim un motiv sa uitam de toate problemele noastre zilnice, un subiect pe care sa il comentezi luni intregi la bere-suc-parc, un motiv sa mai batem pe cineva, o metoda prin care sa scoatem geniul eminescian de la pastrare.
Cel mai simplu ar fi sa ii lasam in pace.
Al 2-lea motiv pentru care scriu postul acesta se refera la ideea gresita ca "muzica le determina actiunile". Fals. De curiozitate am ascultat Cinema Bizzare si femeile-barbati Tokio Hotel. Si o sa dau doar 2 exemple de melodii ale lor :
Don't Jump
Live every second.
CE vrei mai clar de atat? pana si ei iti spun sa nu te arunci.
Iar legat de My Chemical Romance, stiu o gramada de persoane care asculta ,inclusiv eu. Si n-am simtit pana acum nevoia sa sar de la balcon.
Si acum ,sa fim seriosi. Daca era vreo boaba de adevar in ideea ca "muzica te influenteaza" inseamna ca toti cei care au ascultat "Stairway to heaven" ar trebui sa fie satanisti pana acum, ca doar are mesaj subliminal.
Trezirea oameni buni!
Candidatul perfect
Dupa saptamani intregi in care dezbaterile, inelele, strapungerile, meciurile si atacurile au fost pe prima pagina a tuturor ziarelor, am ramas in cap cu un singur candidat :
Noi ne ţinem de Laba.
Laba - fapte, nu vorbe.
Laba în sprijinul cetăţenilor.
Vine Laba.
Laba pentru modernizare. Pentru ei, pentru voi, pentru noi toţi, Laba. Alegerea corectă Laba. Laba din dragoste pentru Bârgău.
Laba la PRIMARIE!
Gospodaru’ Laba o sa faca treaba!
PD-L sustine LABA!
Laba nu te lasa la greu!
Nu vota cu stinga, Laba e de dreapta.
Laba. Ceea ce meritam!
Cu Laba vom reusi
Laba. Eu fac, alţii promit!
Prestaţie slabă? Treci pe Laba!
Dreapta e slabă? Susţine-o cu Laba!
marți, 3 iunie 2008
Secolul vitezei
Pentru oamenii care nu au timp sa mearga la cinema
pentru oamenii care muncesc pana la miezul noptii 7 zile pe saptamana
pentru cei care nu au cand sa isi cumpere dvd-ul
pentru aceia dintre noi ce nu reusesc sa se concentreze asupra unui lucru mai mult de 5 minute
pentru toti cei care vor sa revada momentele importante ale filmelor preferate :
movies in 5 seconds.
Say hello to my little friend...
Inegalabilul :
Duuuude....Sweeeeeeeeet...
pentru oamenii care muncesc pana la miezul noptii 7 zile pe saptamana
pentru cei care nu au cand sa isi cumpere dvd-ul
pentru aceia dintre noi ce nu reusesc sa se concentreze asupra unui lucru mai mult de 5 minute
pentru toti cei care vor sa revada momentele importante ale filmelor preferate :
movies in 5 seconds.
Say hello to my little friend...
Inegalabilul :
Duuuude....Sweeeeeeeeet...
luni, 2 iunie 2008
Vama
" Scrisoare catre Fat-Frumos
Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva... Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut... Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini... Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos... Oamenii nu au timp să mai fie viteji... unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut... Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos... dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt... nici în reclame nu l-am prea auzit... foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare... Ai plecat şi nu m-ai lămurit...
În fiecare seară, mulţi dintre noi ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos... nişte case mici... iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău când eram mic... mi-ai spus că nu pot sta mult, pentru că venea zmeul şi trebuia să te lupţi cu el... şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri... Cei care sunt singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă şi se duc la frigider, scot o sticlă de acolo şi beau din ea şi se uită în gol... Apoi se trezesc ca dintr-un vis şi se duc în altă cameră, unde se aşază pe o canapea şi dau drumul la televizor... Mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, seară de seară, în aceleaşi case mici, Făt Frumos...
Am fi putut fi singuri, Făt Frumos... Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm în acelaşi loc, Făt Frumos... că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta... M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători... Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare... nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm... e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici... Ai spus că trebuie să facem ocolul pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele... Nu ai apucat... Tu ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele... ?... Mă enervezi, Făt Frumos, pentru că eşti iresponsabil... m-ai lăsat cu ochii in soare... Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii... Prietenii mei trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos...
Trebuia să plecăm împreună la drum... Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?... Ei bine, află că sunt singur, Făt Frumos... Şi tu nu eşti aici... Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă... Ei bine, află că sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine... îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte... şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine...
Ar fi trebuit să fii aici, laşule... să ne înveţi să luptăm... să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie... să ne povesteşti despre sacrificiu... Ar fi trebuit să ramâi aici, ca să te poţi apăra, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, pentru că nu m-ai învăţat, Făt Frumos... ai plecat ca un laş, Făt Frumos... şi nu ne-ai învăţat nimic... Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos... O singură fată... Măcar atât, Făt Frumos, pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult... Cum ai reuşit să iubeşti o singură femeie... Te urăsc, Făt Frumos.... "
Din nou isi pune amprenta Chirila asupra albumului. O melodie originala. Asta asteptam din partea intregului album, originalitate si sound-ul specific. Din pacate, nici una nici alta nu sunt prezente 100%. Stilul s-a schimbat, dar nu mi se pare ca spre bine. Melodiile nu mai au acelasi impact de la prima ascultare. Nu toate :). Versurile sunt in continuare altfel fata de ce auzi zilnic, dar nu sunt intregite cum trebuie.
Cele mai reusite : Cartita, Scrisoare catre Fat-Frumos, Undeva prin Vama, 17 ani...infinit.
Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva... Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut... Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini... Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos... Oamenii nu au timp să mai fie viteji... unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut... Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos... dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt... nici în reclame nu l-am prea auzit... foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare... Ai plecat şi nu m-ai lămurit...
În fiecare seară, mulţi dintre noi ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos... nişte case mici... iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău când eram mic... mi-ai spus că nu pot sta mult, pentru că venea zmeul şi trebuia să te lupţi cu el... şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri... Cei care sunt singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă şi se duc la frigider, scot o sticlă de acolo şi beau din ea şi se uită în gol... Apoi se trezesc ca dintr-un vis şi se duc în altă cameră, unde se aşază pe o canapea şi dau drumul la televizor... Mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, seară de seară, în aceleaşi case mici, Făt Frumos...
Am fi putut fi singuri, Făt Frumos... Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm în acelaşi loc, Făt Frumos... că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta... M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători... Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare... nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm... e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici... Ai spus că trebuie să facem ocolul pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele... Nu ai apucat... Tu ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele... ?... Mă enervezi, Făt Frumos, pentru că eşti iresponsabil... m-ai lăsat cu ochii in soare... Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii... Prietenii mei trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos...
Trebuia să plecăm împreună la drum... Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?... Ei bine, află că sunt singur, Făt Frumos... Şi tu nu eşti aici... Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă... Ei bine, află că sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine... îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte... şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine...
Ar fi trebuit să fii aici, laşule... să ne înveţi să luptăm... să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie... să ne povesteşti despre sacrificiu... Ar fi trebuit să ramâi aici, ca să te poţi apăra, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, pentru că nu m-ai învăţat, Făt Frumos... ai plecat ca un laş, Făt Frumos... şi nu ne-ai învăţat nimic... Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos... O singură fată... Măcar atât, Făt Frumos, pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult... Cum ai reuşit să iubeşti o singură femeie... Te urăsc, Făt Frumos.... "
Din nou isi pune amprenta Chirila asupra albumului. O melodie originala. Asta asteptam din partea intregului album, originalitate si sound-ul specific. Din pacate, nici una nici alta nu sunt prezente 100%. Stilul s-a schimbat, dar nu mi se pare ca spre bine. Melodiile nu mai au acelasi impact de la prima ascultare. Nu toate :). Versurile sunt in continuare altfel fata de ce auzi zilnic, dar nu sunt intregite cum trebuie.
Cele mai reusite : Cartita, Scrisoare catre Fat-Frumos, Undeva prin Vama, 17 ani...infinit.
duminică, 1 iunie 2008
Lucruri vechi - 2
" 1. E-ACTUAL EDITORIAL:
Continuam publicarea textelor primite de la cititorii nostri.
In numarul de astazi, Editorialul este semnat de un tanar in varsta de 17 ani!
Si post-it-urile se dezlipesc
Cat de repede am crescut. Si cat de putine lucruri imi amintesc din copilaria mea. O pata neagra s-a pus asupra acelei perioade. De fapt, cred ca fiind cantitatea prea mica, s-a pierdut in arhiva personala. Un post-it dezlipit, ingalbenit si scris cu o cerneala fada.
Acum, privind in urma, oprindu-ma pentru un moment, intr-o noapte in care bataia lunii in fata, muzica in surdina si toate regretele din urma ma opresc a-mi continua rutina, am eliminat 2 ore de dormit pentru a iesi din actiunile masinale ale vietii, si a contempla… o alta dimensiune in care visurile se implinesc.
Spunea tatal meu, de fiecare data cand mergea la tara pentru a petrece Craciunul impreuna cu rudele lui, ca se duce sa ia „o gura de oxigen”. Asa ma simt si eu in aceste momente, analizand viata mea si a celor din jur. Simt ca m-am cufundat prea mult in marea de actiuni obisnuite si trebuie sa scot capul la suprafata pentru cateva momente, pentru a-mi reimprospata puterile.
Nici nu am simtit cum a trecut timpul. Au trecut deja 4 ani de la atentatul WTC, profesorii au ajuns la saturatie cu salariile lor sub limita decentei, C.V.T. a terminat deja a 10-a carte a sa… melancolia se oxideaza in celule din ce in ce mai repede, eliberand dorinta de a comunica cu cineva, de a nu mai fi strain fata de lumea inconjuratoare.
Un lucru ma surprinde. Acum, cand tehnologia creste cu viteza luminii, si ne ofera posibilitati nelimitate de comunicare, oamenii sunt din ce in ce mai inchistati in propria carapace. Deja timpul a devenit dusmanul nostru aprig, in loc sa fim multumiti ca traim, suntem nemultumiti fiindca nu mai simtim ca traim, totul trece pe langa noi. Si dupa toate acestea cu ce ramanem? Un apartament in Titan, 2 copii, o masina si multe nopti pierdute in incercarea de a aduce stabilitate in viata si familie. Fara nici un rost. De fapt, nu mai avem TIMP sa traim, ci doar sa incercam… "
Continuam publicarea textelor primite de la cititorii nostri.
In numarul de astazi, Editorialul este semnat de un tanar in varsta de 17 ani!
Si post-it-urile se dezlipesc
Cat de repede am crescut. Si cat de putine lucruri imi amintesc din copilaria mea. O pata neagra s-a pus asupra acelei perioade. De fapt, cred ca fiind cantitatea prea mica, s-a pierdut in arhiva personala. Un post-it dezlipit, ingalbenit si scris cu o cerneala fada.
Acum, privind in urma, oprindu-ma pentru un moment, intr-o noapte in care bataia lunii in fata, muzica in surdina si toate regretele din urma ma opresc a-mi continua rutina, am eliminat 2 ore de dormit pentru a iesi din actiunile masinale ale vietii, si a contempla… o alta dimensiune in care visurile se implinesc.
Spunea tatal meu, de fiecare data cand mergea la tara pentru a petrece Craciunul impreuna cu rudele lui, ca se duce sa ia „o gura de oxigen”. Asa ma simt si eu in aceste momente, analizand viata mea si a celor din jur. Simt ca m-am cufundat prea mult in marea de actiuni obisnuite si trebuie sa scot capul la suprafata pentru cateva momente, pentru a-mi reimprospata puterile.
Nici nu am simtit cum a trecut timpul. Au trecut deja 4 ani de la atentatul WTC, profesorii au ajuns la saturatie cu salariile lor sub limita decentei, C.V.T. a terminat deja a 10-a carte a sa… melancolia se oxideaza in celule din ce in ce mai repede, eliberand dorinta de a comunica cu cineva, de a nu mai fi strain fata de lumea inconjuratoare.
Un lucru ma surprinde. Acum, cand tehnologia creste cu viteza luminii, si ne ofera posibilitati nelimitate de comunicare, oamenii sunt din ce in ce mai inchistati in propria carapace. Deja timpul a devenit dusmanul nostru aprig, in loc sa fim multumiti ca traim, suntem nemultumiti fiindca nu mai simtim ca traim, totul trece pe langa noi. Si dupa toate acestea cu ce ramanem? Un apartament in Titan, 2 copii, o masina si multe nopti pierdute in incercarea de a aduce stabilitate in viata si familie. Fara nici un rost. De fapt, nu mai avem TIMP sa traim, ci doar sa incercam… "
Lucruri vechi -1
am un dubiu fata de nebunia zilnica a normalitatii. Toti ne credem nebuni. A devenit de fapt un fel de a fi. E “Uncool” sa fii normal . “doaamne, cum poti fi atat de obisnuit?” “ eu n-am sarit in cap de la etajul 4 pentru ca voiam sa ies in evidenta.testam o idee perpetuata in timp de catre prietenul imaginar ce se asaza pe al treilea umar al meu in timpul meditatiei mele asupra ocupantilor centrului pamantului…Exista sa stii !!!”
De ce? De ce formam un zid inexpugnabil al inconstientei copilaresti , supranumit DIFERIT , doar de dragul de a o face. Sa nu mai pomenesc de razvratirea permanenta asupra ideilor Normale. Daca spui “fructele iti fac bine” , permanentul nebun-antisocial-razvratit-unic va face din asta un motiv de disputa cultural-informationala.
In acelasi timp dam peste inadaptatii sociali. Cei care toata ziua viseaza sa arate mai normal, sa fie inclusi intr-un anturaj , sa simta ca fac parte dintr-o ideologie colectiva. Iar apoi sunt cei normali . cel mai adesea apare , in randul lor , sindromul nestiintei. Nu , nu e o maladie. E prostie generala. Neconstientizarea locului in multime, din punct de vedere cultural si social datorata unei idei de viata numita “eu sunt buricul pamantului, mancati-as ” .avand aceasta categorisire facuta , ajungem la teoria filosofica adaptata de Orson Scott Card intr-un roman al sau. Normalitatea este ca un balon ce are intotdeauna un numar egal de oameni-molecule. Iar atunci cand un om-molecula iese din balon , alt om-molecula patrunde. Astfel , balonul niciodata nu se goleste.
Fericiti fie cei care stiu unde este gura acestui balon…
2006-metrou, pe telefon
De ce? De ce formam un zid inexpugnabil al inconstientei copilaresti , supranumit DIFERIT , doar de dragul de a o face. Sa nu mai pomenesc de razvratirea permanenta asupra ideilor Normale. Daca spui “fructele iti fac bine” , permanentul nebun-antisocial-razvratit-unic va face din asta un motiv de disputa cultural-informationala.
In acelasi timp dam peste inadaptatii sociali. Cei care toata ziua viseaza sa arate mai normal, sa fie inclusi intr-un anturaj , sa simta ca fac parte dintr-o ideologie colectiva. Iar apoi sunt cei normali . cel mai adesea apare , in randul lor , sindromul nestiintei. Nu , nu e o maladie. E prostie generala. Neconstientizarea locului in multime, din punct de vedere cultural si social datorata unei idei de viata numita “eu sunt buricul pamantului, mancati-as ” .avand aceasta categorisire facuta , ajungem la teoria filosofica adaptata de Orson Scott Card intr-un roman al sau. Normalitatea este ca un balon ce are intotdeauna un numar egal de oameni-molecule. Iar atunci cand un om-molecula iese din balon , alt om-molecula patrunde. Astfel , balonul niciodata nu se goleste.
Fericiti fie cei care stiu unde este gura acestui balon…
2006-metrou, pe telefon
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
