2011 – 19 mai

vorbeam zilele trecute cu o prietena. Ii aratasem ceva scris de mine. Reactia ei a fost una neasteptata. I-a placut extreme de mult. Lucru de mirare...

M-a intrebat „ de ce nu incerci mai mult?”

„adica? Sa scriu o carte?”

„da, ar fi o idee. Sincer, m-am regasit in totalitate in ceea ce ai scris. Cred ca ar iesi ceva bun daca ti-ai pune capul la contributie.”

Atunci i-am spus, in gluma „bine, uite cum facem. Intreaba-ma in 3 ani in ce stadiu sunt. Ok? Daca am inceput ceva, inseamna ca sunt sanse.”

Atunci am realizat ceea ce fac. Nu e prima oara cand fac pariuri pe termen lung sau dau sentinte la o data fixa din viitor. Dar niciodata nu m-am gandit DE CE.

Odata ce realizezi imensitatea lumii din jurul tau si toate posibilitatile viitorului tau, iti faci planuri. Asta se intampla la varste cuprinse intre 10 si 14 ani. Consider perioada aceasta varful dorintelor noastre. Orice e posibil in acel moment. Oricate ne-am dori si oricat de greu ar fi de realizat in realitate, faptul ca imaginatia noastra o ia razna din prisma varstei si a excesului de hormoni, noi vedem acele lucruri Usor de realizat. Si sunt sigur ca oricine ar fi de acord cu mine cand spun ca ne consideram invincibili si orice este posibil. Cine nu s-a trezit intr-o zi de primavara, venind pe drumul calcat de atatea sute de ori , cu ghiozdanul mult prea greu in spate, dupa o zi de „munca” in folosul intelectului , si n-a vazut o decapotabila trecand in viteza pe langa el? Si in acel moment, timpul se opreste in jurul tau. Greutatea din spate dispare instantaneu . Nimeni nu se mai misca. Poza este deja intiparita in capul tau iar tu nu trebuie decat sa schimbi personajul principal. Si... Gata. Ti s-a intiparit dorinta de a fi acel personaj. Ai vizualizat momentul, l-ai simtit pe propria piele in imaginatia ta si nimeni nu-ti poate spune ca nu se poate ca intr-o zi tu sa fi acel personaj din spatele volanului.

Cine nu s-a uitat intr-o zi la televizor si a spus „vreau sa fiu actor” . Cine nu a ascultat un album Metallica si , fredonand pe hol, si-a dat seama ca ar putea sa fie si el solist. Cine nu a vrut sa fie macar pentru o zi astronaut, balerina, aviator, marinar, avocat, medic, presedinte, mafiot.

Dar, ca orice din lumea asta, trece timpul si pentru tine. Si te pomenesti sufland in 18 lumanari. Si parca s-au schimbat putin valorile, dorintele. Ai mai scazut bariera promisiunilor tale fata de propria persoana. Te consideri „realist”. Asta este cea mai buna scuza a unui om in fata propriilor limite. Nu generalizez acum, pentru a nu se intelege gresit. Dar sa fim seriosi. De cate ori nu s-a intamplat sa folosesti termenul in cu totul alte scopuri decat cel..Real? . si de la 18 la 20 sunt doar 2 lumanari distanta. Si destule regrete. Si multe schimbari in interior. Si simti cum usor usor, cu fiecare zi in care te pregatesti de facultate, cu fiecare moment in care nu ai facut nimic pana la 12 noaptea, cu fiecare noapte pierduta, te afunzi in lipsa de timp si retusarea visului pana la stadiul de parte infima a ceea ce a fost odata.

Asta este o problema mare a oamenilor. Uita ce este cu adevarat important pentru ei. Se resemneaza prea repede.

Si atunci, avand in vedere aceasta scadere continua a barierei potentialului nostru, trebuie sa iti amintesti cumva de primele zvacniri ale ambitiei tale.

Asa ca poti incerca exercitiul acesta. Intalneste-te cu prietenul/a ta. Stabiliti o data in viitor departat , dar cu exactitate. Luna zi ora. Spune-i sa isi noteze undeva pentru a nu uita. SI ai grija sa nu uiti nici tu. Fiindca i-ai promis acum ca pana la 23 iti iei motor, pana la 27 nu o sa faci burta si pana la 42 vei avea apartament in Roma. Nu ai vrea sa ii dezamagesti pe cei dragi, nu? Doar si-au pus toata increderea in tine.

Nu te lasa impins de val. Nu te lasa coplesit de situatie. Stabileste-ti puncte clare in viitor. Poate nu vei reusit sa le atingi atunci cand ceasul va suna, dar sunt Sigur ca vei fi mai aproape ca niciodata. Nu uita ce promisiuni ti-ai facut cand erai mic. Resemnarea nu intra in discutie. Integritatea ta fata de propria persoana era absoluta. Ramai la fel...

Si poate vom fi vecini intr-o zi...in Roma...